luni, 22 decembrie 2014

Christmas Outfit

Bună, fetelor!

Această postare este pentru voi :).
Mai sunt doar 3 zile până la cea mai aşteptată zi din această lună, ziua în care ne bucurăm alături de cei dragi de frumoasa sărbătoare a Crăciunului. Abia aştept emoţiile, bucuria acelei dimineţi de lângă brad , asta în speranţa că Moşul a considerat că am fost cuminte de-a lungul anului şi mă va răsplăti pe măsură :D. Ştiţi genul acela de prânz al unei familii numeroase, în care toată lumea se agită, unii râd, alţii se stresează că e masa prea plină şi totuşi lipseşte ceva? E, aşa e la noi, e al nostru şi mi-e drag de el. Abia îl aştept şi pe el, şi salata boeuf a mamei şi mai ales dulciurile.      



Seara, cred că multe dintre noi preferăm să ieşim din casă, să facem puţină mişcare, poate chiar într-un club. Iar pentru cele care încă nu aţi apucat să vă hotărâţi ce ţinută să purtaţi pentru această seară, m-am gândit să vă arăt ce am purtat eu pentru petrecerea de Crăciun a firmei şi poate vă va inspira.

Trebuie să vă spun că tematica petrecerii noastre presupunea opulenţă, iar eu am decis să mă bazez pe aceesorii masive şi strălucitoare. 



Iar culorile alese, roşu şi auriu, mi se par mie reprezentative pentru Crăciun şi în acelaşi timp sunt puternice, ies în evidenţă foarte uşor, o caracteristică a tematicii petrecerii.




Mulţi din apropiaţii mei ştiu despre pasiunea mea pentru machiaj (despre care încă nu am vorbit aici, dar  promit să o fac în curând), aşa că m-am gândit să asortez ţinutei un machiaj pe măsura strălucirii ei.





And the final look... :)




Eu m-am simţit foarte bine  în această ţinută şi sper să vă placă şi să vă inspire şi pe voi atât pentru seara de Crăciun, cât şi pentru cea de Revelion :).

Până la următoarea postare, vă doresc să aveti sărbători pline de veselie, fericire şi oameni frumoşi! :*

joi, 11 decembrie 2014

O, brad frumos!

În ultima vreme, mă tot plâng că nu am timp, dar cel mai mult stare, chef de a mai face ceva după serviciu. Nu ştiu dacă are legatură cu vremea sau pur şi simplu am intrat în starea asta şi mă complac în ea. Nici orele de somn parcă nu-mi mai ajung şi abia aştept să vină sfârşitul de săptămână să pot dormi mai mult şi să mă pot apuca şi de treburile casnice, dar să şi ies cu soţul meu, cu prietenii noştri, cu fetele. Şi totuşi, când începi să te relaxezi, realizezi că e duminică la amiază şi trebuie să te pregăteşti pentru săptămână ce urmează. Uff, cine-o fi inventat week-end-ul de doar două zile...
Aseară, însă, am reuşit să ies din acest "ritm". După ce m-am bucurat de o ciocolată caldă cu fetele la un local tare drăgut de la Universitate, Caredy Kitchen, dar cu un ospătar foarte neprofesionist, şi ne-am plimbat prin Piaţa de Crăciun, am ajuns acasă cu multă energie şi, poate inspirată de spiritul de sărbătoare al pieţei, cu dorinţa de a împodobi bradul.
Aşa că, în jur de 11 seara, eram foarte încântată să scot la lumină bradul, globurile, instalaţia şi toate celelalte podoabe. Da, noi avem brad artificial! Iarna aceasta este a cincea, de când acest brăduţ ne umple casa de lumini colorate, de veselie, de când este martor la momentele noastre de sărbatoare, de dragoste, martorul cadourilor de la Moş Crăciun.
Până să plec la facultate, nu concepeam ca părinţii mei să cumpere de Crăciun un altfel de brad, decât cel natural. Şi eu, ca mulţi alţii de-acum, spuneam că trebuie să miroasă în casă a brad, că un brad artificial nu ar avea acelaşi farmec. Însă, acum văd altfel lucrurile. Nu consider că, pentru fericirea de doar câteva săptămâni, ar trebui tăiaţi brazii, care oricum au preţuri din ce în ce mai mari, de am văzut că au început să fie vânduţi şi în rate şi tot nu se dau toţi. Aşa că mulţi brazi tăiaţi nu ajung în casele oamenilor, ci se transformă în lemne de pus pe foc sau pur şi simplu sunt abandonaţi. Un final tare nefericit pentru pădurile noastre, pentru săracii brazi care le trebuie mult timp să ajungă "buni de tăiat".  Pentru cei care îşi doresc totuşi să simtă mirosul de brad, îşi pot decora casa cu aranjamente din crenguţe pentru mesele în familie sau coroniţe de uşă. Sunt atât de multe locuri de unde pot fi achiziţionate sau vi le puteţi face chiar voi. Eu, sigur, îmi voi face nişte coroniţe. Însă, pentru cei fără timp sau cu lipsă de inspiraţie, puteţi vizita https://www.facebook.com/ChicFleurs . 
Noi ne-am ataşat de brăduţul nostru, poate şi pentru că a venit la noi în casă de la începutul relaţiei noastre şi a devenit o valoare sentimentală. Dacă înainte se obişnuia să se împodobeasca bradul în seara de Ajun, mie îmi place să fie prezent mai din timp, să mă pot bucura mai mult de el, să-mi petrec serile uitându-ma la jocurile colorate ale instalaţiei, ba chiar am învăţat şi toate melodiile ei. Trebuie să recunosc că îmi place atât de mult să-l am aproape, încât, uneori, apucă şi Ziua Îndrăgostiţilor :D. 
Aşadar, după mai bine de o oră şi jumătate (am întâmpinat ceva dificultăţi cu suportul lui), am reuşit să terminăm de împodobit şi să ne bucurăm de brăduţul nostru frumos şi drag :). Acum, decorul e numai bun de stat în casă, lânga el, cu o ciocolată caldă sau un ceai, nişte filme de sezon sau colinde.
Voi ce brad preferaţi şi în ce stadiu sunteţi cu el?

marți, 2 decembrie 2014

1 Decembrie pe drum


Trecuse ceva timp de când eu şi soţul meu nu mai făcusem o escapadă în afara Bucureştiului, aşa că ne-am decis ca week-end-ul acesta prelungit să-l petrecem la prietenii noştri de la Târgu Mureş. Am petrecut momente frumoase alături de ei şi familiile lor, nişte persoane calde, prietenoase, cu un accent ardelenesc tare simpatic pe care mi-l însuşesc de fiecare dată cand merg acolo :D. Abia ce ne reobişnuisem unii cu ceilalţi, că a şi trebuit să plecăm.
Plecasem din Bucureşti, sâmbătă, la 6:15 dimineaţa, iar când am ajuns acolo, pe la prânz, era o vreme mohorâtă, o ploaie măruntă, deasă şi rece. Şi ca să ne facă în ciudă, în ziua plecării (luni) cerul se mai înseninase. A fost un 1 decembrie însorit, nu foarte rece, atâta timp cât făceai mişcare era ok. În centrul oraşului ieşise multă lume, care mai de care cu steguleţe, îmbracaţi în costume populare, unii îşi pictasera tricolorul pe faţă, toţi veseli că sărbătoresc Ziua României. Aşa că ne-am bucurat de aceasta dimineaţă savurând o cafea bună la Atelierul de Cafea (un local tare drăguţ care merită vizitat), după care ne-am alăturat mulţimii, ba chiar ne-am cumpărat şi noi steguleţe, am făcut câteva poze, dar la paradă nu am mai stat, pentru că trebuia să ne respectăm ora de plecare. Aşadar, pe la 13:15 am pornit spre Bucureşti. Tot auzisem pe la ştiri că intră ţara în cod galben de ninsori, ba chiar şi principala mea sursă de comunicare a diverselor coduri de toare culorile, adică mama :D, mi-a confirmat că va ninge şi că va trebui sa avem grija pe drumul de întoarcere. Până la intrarea în judeţul Braşov, drumul a fost foarte bun, fără vreun fulg de nea, fără aglomeraţie şi parcă nici nu-mi mai venea să cred ca va fi vreun cod de vreme rea. Obişnuim, când plecăm la drum, să verificăm traficul de pe ruta noastră. Slavă Domnului că există internet şi telefoane inteligente! Aşa că am aflat de pe site-ul Poliţiei Române că traficul de la Braşov către Bucureşti, din motive de aglomeraţie, a fost deviat pe DN1A, Săcele-Cheia-Ploieşti, acest lucru fiindu-ne confirmat de poliţistul care ne-a întâmpinat la ieşirea de pe centura Braşovului. Am ascultat îndemnul poliţistului şi ne-am continuat traseul pe un drum nou pentru noi. După câţiva metri, o groapă inevitabilă ne-a ieşit în cale şi a reuşit să-mi schimbe starea de bine pe care o aveam. Maşina nu a păţit nimic, însă eu deja îmi doream să parcurgem o distanţă cât mai mare pe lumină (era în jur de ora 16), ţinând cont că nu ştiam cum va fi şoseaua în continuare. Dar peisajul începuse să se schimbe. Intrasem deja în munţi şi pomii erau albi, turmele de oi păreau că se camuflează prin zăpadă şi n-a mai durat mult până când şi carosabilul a devenit, şi el, alb. Munţi, brazi foarte înalţi, nicio casă de-a lungul drumului, serpentinele erau tot mai dese, stâlpi de iluminat nu existau, iar eu mă tot uitam unde sunt celelalte maşini deviate de la traseu, pentru că se lăsa întunericul şi începuse să mi se pară înfricoşător faptul ca eram singuri pe acest drum pe care nu-l mai străbătusem. Datorită condiţiilor de drum, mergeam cu viteză foarte mică şi părea ca parcurgeam drumul cu paşi de furnică. Ne dădusem seama că nici benzinării nu apăreau pe traseul nostru şi mersesem vreo două ore, dar măcar se iviseră mai multe maşini, nu mai eram singuri, farurile maşinilor luminau în întuneric şi în liniştea mea. Începusem să privesc cu alţi ochi peisajul, să mă bucur că ningea, ascultam Magic FM, radioul lui Moş Crăciun, ba chiar desfăcusem şi nişte mandarine, mai mult de sete, pentru că uitasem să ne luăm apă înainte să plecăm şi intenţionasem să oprim la o benzinărie, dar nu am mai apucat.
Nu ştiu cât de aglomerată era Valea Prahovei la ora aceea, dar DN1A se transformase şi el într-o instalaţie de brad din luminiţele roşii ale maşinilor. Tirurilor şi camioanelor le era greu să mai urce, reuşind astfel să îngreuneze mersul celorlalte maşini.
A venit ca o gură de aer când am zărit, după vreo trei ore de mers, o staţie Lukoil, unde am putut opri să ne luăm ceva de băut (nu mai aveau nicio sticlă de apă plată) şi să mai alimentăm maşina cu benzină (cine ştie ce putea să mai apară pe drum). Îmi plăcea că ningea cu fulgi nu foarte mari şi nu bătea vântul.
De-acolo, n-a mai durat mult până să intrăm în localităţi, dar tot mai era mult până la Ploieşti. Ba chiar am prins şi o barieră la tren, iar acolo erau câţiva băieţi care pocneau biciul (probabil făceau repetiţii pentru ziua de pluguşor).
Într-un final, am reuşit să ajungem la Ploieşti, după care să intrăm pe DN1. Drumul ocolitor de la Braşov a durat vreo cinci ore şi ştiu că am ajuns în Bucureşti pe la 21:30. Un drum care nu credeam că ar putea să dureze chiar atât de mult...
Concluzionez cu faptul că DN1A nu ni s-a părut cea mai potrivită ruta ocolitoare recomandată de Poliţia Română din mai multe motive: drum periculos cu foarte multe serpentine, lipsa staţiilor peco si chiar şi a zonelor de parcare (măcar pentru tiruri, camioane). Preferam să mergem bară la bară pe Valea Prahovei şi să avem la îndemână mai multe facilităţi.
În rest, la mulţi ani, România!
Iar tu, Andrei, Andreea de citeşti,
La mulţi ani şi să trăieşti!